Simturile mele
spun
ca in spatiile rare
universul se exprima
ascultand polifonia
altor spatii,
pentru care
vesnicia este-o forma
de speranta si surghiun.
A vorbi,
cu greu imi pare
un model
de-a-ntoarce gandul
cu privirea catre soare.
A privi,
de la distanta
zarva clipei,
te ajuta
sa dai gandurilor tale
greutate si portanta.
Foarte frumos