Aolica…

Aolica

maica mea

toate trec

si-n urma lor

se aduna numai dor

de inchipuita zare

si de lumea care moare

invelita in uitare

Aolica

tatal meu

suparat pe Dumnezeu

ai plecat

si m-ai uitat

si in curtea ta-n tacere

tot ce-a fost s-a daramat

Aolica

fratioare

pasul tau trecea pe uliti

ca un dans de randunica

si cantai de parca-n zare

cugetau asupra clipei

stoluri de privighetoare

Aolica

zei si sfinti

gandurile ma apasa

nici nu stiu

si nici nu-mi pasa

de  ascunsa voastra casa

stau in curtea parasita

si de voi

si de speranta

de a da lastar din care

plansul sa-si inceapa ziua

cu o veselie mare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *