Incotro?
Aceasta a fost intrebarea care a stat mereu
pe buzele mele.
Nu cunosc intrebare mai grea.
Am incaruntit fara sa-i cunosc raspunsul.
Cautandu-l
am ridicat in jurul meu doar ziduri
care m-au izolat de mine insumi.
Cel dupa care tanjeste partea frumoasa
a sufletului meu.
Ape invizibile au distrus temeliile vesniciei.
Abia acum,
Ecleziastule,
desertaciunea va rodi in libertate.
Omul despre care ai profetit tu
va fi secerat
de vantul neinduplecat al singuratatii.
Iar Dumnezeu va trebui sa inventeze alt om
a carui fericire
se va adeveri
cat timp curiozitatea nu va fi mai tare
decat duhul blandetii.