Vuietul despartirii

As fi vrut sa uit ziua

in care fratele meu mi-a intors spatele

zambind cu obrajii lui obositi

si cu licarul aproape stins al privirii

reaprins de fiecare mangaiere

a gandului meu

speriat de vuietul tot mai clar

si mult prea grabit

al despartirii.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *