Vuietul despartirii

As fi vrut sa uit ziua

in care fratele meu mi-a intors spatele

zambind cu obrajii lui obositi

si cu licarul aproape stins al privirii

reaprins de fiecare mangaiere

a gandului meu

speriat de vuietul tot mai clar

si mult prea grabit

al despartirii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *