Tatal meu a fost fierar.
Se trezea in miez de noapte,
aprindea un felinar
si lua din vatra sobei
patru, cinci taciuni de jar,
sa-si aprinda-n fierarie
foc de mega-faurar.
Pana-n zori facea potcoave,
pentru vite,
ostenite,
pentru cai
semeti sau galesi
si cand pronia cereasca o cerea
facea potcoave
chiar si pentru un tantar.
Toate astea se-ntamplara
intr-un veac desprins de oistea
sensului originar.
Eu treceam tacut
prin miezul unui alt cuaternar.
Iar in mine nemurirea
incerca sa dea lastar.
Ani si clipe isi croira
in fiinta mea hotar.
Azi cand soarele apune
nici un epsilon nu stinge
dorul meu de cel pe care
zeii l-au dorit fierar.