Tatal meu…

Tatal meu a fost fierar.

Se trezea in miez de noapte,

aprindea un felinar

si lua din vatra sobei

patru, cinci taciuni de jar,

sa-si aprinda-n fierarie

foc de mega-faurar.

Pana-n zori facea potcoave,

pentru vite,

ostenite,

pentru cai

semeti sau galesi

si cand pronia cereasca o cerea

facea potcoave

chiar si pentru un tantar.

Toate astea se-ntamplara

intr-un veac desprins de oistea

sensului originar.

Eu treceam tacut

prin miezul unui alt cuaternar.

Iar in mine nemurirea

incerca sa dea lastar.

Ani si clipe isi croira

in fiinta mea hotar.

Azi cand soarele apune

nici un epsilon nu stinge

dorul meu de cel pe care

zeii l-au dorit  fierar.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *