Oamenii
neinsemnate umbre ale cerului
incearca sa puna botnita veacului
nascocind goana dupa lacrima vant.
Niciunul dintre noi
cei fara credinta adevarata
nu va ajunge
in raza surasului cazut dintre stele.
Vom ramane mereu
in urma timpului
incercand sa salvam
de tsunamiul vesniciei o clipa.
A devenit inutil
sa privim cum se naste
din haos
cuvantul.