Dimineti cu chiciuri grele

Sus,

pe deal,

uitat de lume,

de-as muri

nici zarea muta

nici a pasarilor zarva

nu s-ar razleti anume.

Ca un fum,

ca o parere,

trec pe ulita saraca

si nu stiu

ce nume poarta

chipurile obosite

ale clipei efemere.

De s-ar rupe

ceru-n doua

si din el

de-ar curge stele,

tot as plange

in surdina

introspectiilor mele.

Cine,

cand

si pentru care

nestiuta asteptare

a taiat

in mine,

robul,

infinitului carare.

Dimineti

cu chiciuri grele,

sus pe deal,

uitat de lume.

Le-am pierdut

si rau imi pare

ca m-am despartit de ele.

 Borangicul nemuririi

chipul tau

abia-l mai tese.

N-am stiut sa-ti fiu alaturi.

Iarta-ma,

maicuta draga,

eu mai stau aici o vreme,

incurcat in paradigme

si metafore alese.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *