Sari la conținut
Frunzele au ruginit.
Bruma a incaruntit
dealul
dupa care lumea
pare-se ca ia sfarsit.
Soarele a obosit.
Cerul s-a umplut de plansul
stelelor
pe care toamna
iarasi le-a ingalbenit.
Glas si zare mi-au pierit.
Frigul si-a croit poteca
pe la stresini si prin oase.
Cateodata mi se pare
ca eu insumi am murit.
Alteori,
la asfintit
aveam aripi si privire
ca de vultur,
printre clipe
ratacit.
Astazi nu mai vad in zare
un posibil paradis.
Gandul meu ar vrea sa fie
scufundat in infinit.