Câte s-au făcut prin cuvânt prin cuvânt se vor desface. Tot așa cum miezul încins al unei zile de august se va zgribuli la întâlnirea cu o ploaie nărăvașă de vară. Iar când soarele va miji din nou iuțește pasul. Câtă vreme toate apele curg obosite în matca lor să nu lași gândul tău să doarmă prea mult. Polenul vieții este precum vinul cel vechi. Dacă nu-l bei la soroc vei rătăci prea mult prin șanțurile deznădejdii. De pe margine gândurile nu te vor slăbi îndemnându-te în fel și chip să vezi lumea prin ochii rațiunii tale. Zăpăcindu-ți fărâma de credință care și-a făcut cuib neterminat în inima ta.