Astăzi sunt un fel de strană

Stau pe banca de la poartă
și privesc în gol
spre zarea
cu-ntrebări
fără răspunsuri
despre tot ce-a fost odată.

Mulți mi-au spus privind în stele
să mă rătăcesc în zare
să-i culeg zâmbind polenul 
fără să privesc în urmă
lăcrimând în alb și negru
după dealurile mele.

Am rămas fără cuvinte
ascultând cum trece vântul
prin tăcerea absolută
a fântânilor cu ghizduri
și parfumul fără seamăn
al aducerii aminte.

Dumnezeu privind la mine
slobozi din nou surâsul
dimineților cu soare
în țărâna orbitoare
a esențelor divine.

Astăzi sunt un fel de strană
în biserica rostirii
dangătul adînc al firii
a rămas fără cuvinte
care trec târziu pe uliți
de tristețe sau hârjoană. 

4 comentarii la „Astăzi sunt un fel de strană”

  1. De-o vreme imi umbla prin cap o idee si te intreb daca ai gandit vreodata sa lasi in satul tau – care te bantuie cu versuri pline de dor si nostalgii – ceva (opera ta poetica si nu numai) care sa dainuie peste timp ?.
    Vor exista , poate, oameni tineri, elevi sau studenti, poate chiar nepoti sau stranepoti care vor cauta in biblioteca de pe acolo si se vor simti uimiti sa te descopere . Vei spune ca nu ai astfel de ganduri dar asa cum ti-am mai scris, la ce bun sa scrii daca nu te citeste nimeni ?
    Stii foarte bine ca te citeste lumea , nu ?

    1. Nu degeaba scriu atâta despre ce a fost și nici un rând despre ceea ce este. Bibliteca a existat când eram eu la vremea cititului. Acum cred ca este împăienjenită. Chiar dacă ar fi poleită, oamenii din satul meu nu mai citesc. Lumea s-a întors cu fundul în sus. Nu sunt așa preocupat de soarta textelor pe care le-am scris.

      Nu mai am chef nici să scriu pe facebook. Nu o să forțez lucrurile, dar cred că, ușor-ușor, o să abandonez expunerea pe Facebook.

      Am avut multe examene online. Mult mai obositoare decât mă așteptam. În timp ce mă refac, trebuie să mă ocup de aranjarea orarului pe semestrul II. Cursurile vor rămâne online. Laboratoarele le voi ține clasic.
      Riscul de infectare se mărește.

      Mare balamuc pandemia asta! Pentru o țară ca a noastră pandemia este cireașa de pe tort.

      Măcar de-ar veni primăvara mai devreme.

      Ferice de cei care nu și-au părăsit locurile de baștină!

      De multă vreme vroiam să te întreb dacă știi ceva despre fostul meu coleg de clasă Mihai Tomescu?

      Să fii sănătoasă!

      D.B.

      1. Sa stii ca eu nu mai intru de multa vreme pe facebook, (doar daca vreau sa verific ceva ) am vazut de mult cam ce e pe acolo si punct.
        Mai cred ca este imposibil ca in Sarulesti sa nu mai existe oameni care sa iubeasca poezia acum sau in viitor.
        Pentru unii (in frunte cu Malai Mare Iohanis) pandemia este o binecuvantare ! Pe aici , pentru ca suntem destul de rasfirati, nu prea bantuie covidul dar cand iesim pe undeva ne protejam cu masca. Sper ca si tu esti grijuliu cu tine si cu ai tai si-ti doresc sa fii bine. Despre Mihai Tomescu nu mai stiu nimic , dupa ce au murit parintii au pus in vanzare casa si de un an a cumparat acolo Paul Moisac (de fel din V.Voda) care se-ntampla sa fie sotul unei nepoate a mea care vrea sa-si faca acolo o noua casa.
        As putea sa intreb pe cineva, o ruda a lui Mihai daca vrei sa aflu pe unde este el acum.
        In rest, numai de bine si tie !

        1. Nu trebuie să îți bați capul cu problema Mihai Tomescu. Să dea Domnul să vină primăvara și venirea ei să ne găsească sănătoși!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *