Slujitorul devotat

Când vine vorba de mamă
rămân făra cuvinte
nu-mi amintesc 
decât că a fost puternică
în timp ce eu
am fost mereu
plin de îndoieli de tot felul
grăbit să mă îngrijesc 
de gândurile mele
fără însemnătate
desigur
vorbind despre mine
își întreba consortul
ce vrea de la viață
copilul ăsta
toată ziua umblă
cu capsa pusă
nu știu
când stă cu mine
în fierărie
cred că își ține capsele ascunse
zâmbea obosit 
tatăl meu
spaima fiarelor de tot felul
de vă veți întreba
de ce era puternică mama mea
trebuie să va spun
că muncea ca un bărbat
în fierărie
la arat
în pădure la tăiat și cărat lemne
la cositul și la strânsul fânului
toamna la tăiatul cocenilor 
și la recoltarea bostanilor
dimineața
când roua era 
aproape speriată de respirația brumei
...
de trei ori pe zi
la masă
mama era slujitorul devotat 
al gurilor flămânde
mă obișnuisem așa de mult cu prezența ei
încât
după prima zi de școală din viața mea
am anunțat-o 
că nu mă mai duc
pentru că nu-mi place învățătorul
pentru că pierd prea mult timp
cu lucruri fără însemnătate
și pierd legătura cu universul
curtea
casa părintească
ulița mereu prăfuită a satului
întâmplările ce se petrec prin curțile bunicilor
pur și simplu
era vorba de o evidentă criză de timp
du-te mă de aici
cu prostiile tale
mâine dimineață 
îți pui frumos ghiozdanul în spate
și te duci la școală
chiar dacă va trebui să te duc eu
târându-te de mână
...
ce vorbești acolo
ziceam eu în gând
crezi că am nevoie 
să fiu ținut de mână
eu care zilnic port atâtea războaie
cu infinitul?!...

Nu prea se văd ochii mei
și ai mamei mele în poză
părem a fi doi oameni întregi
încremeniți
nemulțumiți
liberi pentru o clipă
de poverile care nu ne-au ocolit
eu am rămas
în timp ce ea s-a dus
spunându-mi în acea ultimă noapte
să ai grijă de toți ai tăi
am mangâiat-o până când a adormit
iar ceea ce urmează nici nu mai merită
să fie pomenit.

Niciodată
mama mea nu a văzut în mine
altceva decât
un pui de țăran
rătăcit.

Toate însăilările mele literare
i s-au părut ciudate
drept pentru care
citea mereu biblia ortodoxă
la lumina singurătății
după sosirea fiecărui asfințit.

2 comentarii la „Slujitorul devotat”

  1. Cred ca functioneaza telepatia: cu prima ocazie, imi ziceam, sa te rog sa atasezi ceva fotografii cu casa ta, cu ai tai orice ar fi.Acum, am avut surpriza sa si gasesc aceasta grozava imagine si versurile care, impreuna, m-au ametit total, pana ce ochii mi s-au umezit. Si cum se putea ca amintirile tale despre mama ta sa nu-mi aminteasca de mama mea care ne-a crescut singura fiind .Doar fieraria lipsea (tata a fost cojocar) in rest toate acele munci (de Hercule zic eu)le facea si mama si, pastrand proportiile, le fac si eu la casa mea .
    Astfel ca, n-ai cum sa nu fii legat de acele timpuri, dar cred ca mama ta si tatal tau au fost mandri de ceea ce ajunsesei tu sa fii dupa ani de carte.Sunt convinsa ca acolo, in satul tau, aveau un atu fata de alti oameni din sat ai caror copii nu devenisera nimic deosebit. Poate ca te-ar fi vrut acolo sa inveti o meserie dar nici nu te-au impiedicat sa pleci la facultate si sa faci ce-ti doresti tu. Poate chiar am vazut-o si eu pe mama ta cand eram pe-acolo, mi se pare cunoscuta.
    Este cel mai greu sa te desparti de mama, sa simti ca nu ai ce face, nu ai putere sa opresti finalul pe care si noi am vrea sa-l indepartam cat se poate de mult. Spune frumos Magda Isanos
    „… si-mi pare nenteles
    si trist ca nu privim la cer mai des,
    ca nu culegem flori si nu zambim,
    noi, care-asa de repede murim. ”
    Si tu, care spui ca nu vrei „sa calci in strachini ” si eu spun ca n-ai calcat niciodata.
    Ai putea, te rog, sa-mi trimiti pe imail cateva poze deci ?
    Poate te induri !?

    1. Nu ma asteptam ca insailarile mele sa produca o astfel de reactie.

      Este adevarat faptul ca parintii mei nu s-au opus visului meu de a ajunge altceva decat as fi putut deveni ramanand acasa.

      In realitate, nu am stiut niciodata exact ce a fost in sufletul lor.

      Nu cred ca s-a pus problema sa se mandreasca cu mine in fata consatenilor.

      Lumanarea lor a ars fara zgomot.

      Cam asa vreau sa arda si lumanarea mea.

      Nu stiu de ce ai nevoie de pozele alea. Cand o sa am timp de ele o sa vad ce pot face.

      Sunt in sesiune si am program ceva mai incarcat.

      Urmeaza semestrul doi cu ore multe, dintre care o parte le voi tine in stil clasic.

      Sa speram ca vom fi sanatosi!

      Ne mai auzim.

      D.Bocu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *