Ideile sunt asemenea fulgilor de nea: firave, efemere, minunate. In fiecare idee se afla o catime infinitezimala din povestea Absolutului.
Aolica…
Aolica
maica mea
toate trec
si-n urma lor
se aduna numai dor
de inchipuita zare
si de lumea care moare
invelita in uitare
Aolica
tatal meu
suparat pe Dumnezeu
ai plecat
si m-ai uitat
si in curtea ta-n tacere
tot ce-a fost s-a daramat
Aolica
fratioare
pasul tau trecea pe uliti
ca un dans de randunica
si cantai de parca-n zare
cugetau asupra clipei
stoluri de privighetoare
Aolica
zei si sfinti
gandurile ma apasa
nici nu stiu
si nici nu-mi pasa
de ascunsa voastra casa
stau in curtea parasita
si de voi
si de speranta
de a da lastar din care
plansul sa-si inceapa ziua
cu o veselie mare.
3 comentarii la „Aolica…”
Cu aceste versuri m-ai rascolit !
Oare nu mai exista nici macar speranta de la sora ta
” de a da lastar din care
plansul sa-si inceapa ziua
cu o veselie mare.” ?
Daca ai tai cei plecati la Domnul pot „vedea” gandurile tale sunt sigura ca te binecuvanteaza de acolo de Sus.
Tu nu te-ai gandit sa faci acolo un spatiu in care sa te intorci cand simti ca vrei sa te reincarci cu energii pozitive ?
Eu cred ca da, te vei fi gandit !
Sora mea este vie. Are lumea ei. Are visurile ei. O sa mor fara sa stiu daca ii place poezia, in general, nu prostiile scrise de mine. Asa ca…
Nu imi bat capul cu ce ma asteapta dupa, daca acest dupa va exista. Imi bat capul sa nu calc prea mult in strachini cat timp mai sunt pe aici.
Ai stofa de cititor adevarat. Ba chiar curge prin venele Dumitale si ceva sange de critic.
Cred ca ai fi buna sa separi graul de neghina in literatura.
!!!
In primul rand, poeziile tale nu sunt prostii. Dimpotriva, folosesti o amintire draga tie apoi filozofezi si toate poeziile tale au acest specific. E mintea ta acolo , este cunoasterea lucrurilor, a oamenilor . Imi place cu adevarat sa citesc , de toate si se poate sa fie cum spui tu , ca stiu sa discern dar e cale lunga pana la a-mi permite sa te critic pe tine. Pe tine te admir si te asez langa Blaga (este preferatul meu si l-am descoperit in intregime nu in liceu ci la Sarulesti printre cartile ramase la nea gica Dragomir de la prof.Ghita pe care-l suplineam eu.
Cu aceste versuri m-ai rascolit !
Oare nu mai exista nici macar speranta de la sora ta
” de a da lastar din care
plansul sa-si inceapa ziua
cu o veselie mare.” ?
Daca ai tai cei plecati la Domnul pot „vedea” gandurile tale sunt sigura ca te binecuvanteaza de acolo de Sus.
Tu nu te-ai gandit sa faci acolo un spatiu in care sa te intorci cand simti ca vrei sa te reincarci cu energii pozitive ?
Eu cred ca da, te vei fi gandit !
Sora mea este vie. Are lumea ei. Are visurile ei. O sa mor fara sa stiu daca ii place poezia, in general, nu prostiile scrise de mine. Asa ca…
Nu imi bat capul cu ce ma asteapta dupa, daca acest dupa va exista. Imi bat capul sa nu calc prea mult in strachini cat timp mai sunt pe aici.
Ai stofa de cititor adevarat. Ba chiar curge prin venele Dumitale si ceva sange de critic.
Cred ca ai fi buna sa separi graul de neghina in literatura.
!!!
In primul rand, poeziile tale nu sunt prostii. Dimpotriva, folosesti o amintire draga tie apoi filozofezi si toate poeziile tale au acest specific. E mintea ta acolo , este cunoasterea lucrurilor, a oamenilor . Imi place cu adevarat sa citesc , de toate si se poate sa fie cum spui tu , ca stiu sa discern dar e cale lunga pana la a-mi permite sa te critic pe tine. Pe tine te admir si te asez langa Blaga (este preferatul meu si l-am descoperit in intregime nu in liceu ci la Sarulesti printre cartile ramase la nea gica Dragomir de la prof.Ghita pe care-l suplineam eu.