Trecea un car pe ulita tacuta. Era tarziu, in miez de noapte, si nu puteam a-nchide ochii caci ma gandeam la toate cate le-am fost vazut si nu se uita. Mai scheuna un caine-n ceruri si se-auzea in salcii cucuveaua. Ma-nchipuiam in alta lume cu oameni care sorb din cupe lacrimi in timp ce dealurile-si poarta triste neaua. Trasuri si bidivii de fala treceau in zori pe langa prispa casei lui Prundaru, goala. Un somn adanc se revarsa in mine si Dumnezeu aprinse soarele pe bolta. Visam ca sunt descult si-mi tarai talpile prin roua purtand in suflet apriorica-mi revolta. Se asternuse-n somnul meu uitarea si cenusiul altor vreri canta in zare. Eram pierdut de restul lumii si aurul lucea-n nisipuri ca fata pruncului cuprinsa de intaia lui mirare.