Ce rămâne după ce vei pleca?…

Mai nimic.
Poate, 
o parte din gândurile bune, 
plămădite de sufletul tău.
Un gol, în care 
uitarea va da năvală nebănuit de iute.
În sufletele altor oameni, 
niște amintiri,
care se vor zdrențui la prima zăpadă, 
încât nimeni nu le va mai recunoaște chipul.
O vorbă frumoasă.
Un zâmbet neînțeles.
Un regret cât o viață.
Bucuria, 
rămasă fără cuib, 
a copilului care încerca să zboare 
odată cu fluturii.
Chipurile inghițite de malaxoarele necruțătoare ale timpului.
Clipa în care ai fost aproape de Dumnezeu, 
dar l-ai trădat 
pentru o iluzie pe care, 
până la urmă, nu ai înțeles-o.

5 comentarii la „Ce rămâne după ce vei pleca?…”

    1. Bucura-te de florile tale si de casuta ta!
      Inchipuirile mele sunt o forma de descarcare a zgurei pe care am acumulat-o in timp.
      Intr-un fel, fiecare dintre noi avem nevoie de un raspuns la acea intrebare, daca nu ne multumim cu putinul oferit de viata printre gaze si felurite plante.
      Cat de departe am ajuns de anul 1980, cand ne-am terminat studiile universitare si ne-am imprastiat in toata tara!
      Nu este vorba de timpul scurs, ci de noua lume in care este greu sa mai gasest valori care ne-au insufletit copilaria, adolescenta si tineretea.
      Tin minte, pe la inceputul anilor 1990 m-am intalnit cu Marlena Prejmereanu, in drum spre facultate, la Ceasul Rau. A avut o atitudine care nu mai avea nimic din ceea ce stiam despre felul ei de a fi. Aproape morocanoasa. Nu am inteles ce s-a intamplat.
      Tot asa, ma intalneam des cu Gelu Dragan, pe la Hidromecanica. Imi spunea ca totul este minunat in viata lui si ca ii este recunoscator primarului de atunci care i-a dat voie sa-si inchida balconul. Dupa o astfel de intalnire am aflat ca s-a sinucis. Apoi, Titi Lustun mi-a dat telefon si mi-a spus ca a murit Bogdan Vasile. Am fost la inmormantarea lui Gelu. Nu am avut tragere de inima sa merg la inmormantarea lui Vasile Bogdan.
      Apoi, la lista mortilor se adauga bunicii, parintii, fratele. Am vazut ce a ramas in urma fiecaruia. Nu cred ca voi fi in stare sa las dupa mine mai mult decat au lasat ei. Dar..imi bat capul…caci asta imi este meseria.
      Vreme buna sa ai! D.B.

  1. Dragul meu prieten Dorin,
    Ce ramane dupa ce voi pleca?…
    Multi omani investesc pe timpul vietii in bunuri. Presedintele acestei tari (am iubit-o dar nu mai ese tara mea, pentru ca este a strainilor) spunea ca a invstit in case, eu am investit in copii mei:
    – Adriana, profesoara de limba romana la liceul Stfan cel Mare din Rm. Sarat, casatorita si mi-a adus urmasi gemeni, baiat si fata, Maria si Constantin;
    – Valentina, medic in Dusseldorf ;
    – Ciprian, a terminat teologia , dar lucreaza in IT, locuiste in Bucuresti, care m-a fericit cu nepotica Ilinca.
    Deci in ciuda ceolora pe care i-am pierdut, Dumnezeu mi-a harazit familia la 10.
    Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot si pentru tote cate au fost si sunt! Ii multumesc lui Dumnezeu ca existi si numai tie iti puteam spune acestea.
    Cu multa intelegere,
    Emil.

    1. Vei fi bagat de seama ca nu te-am tras de limba, nici macar un pic.

      Este bine sa stii ca ma bucur sincer sa aflu cat de bogat si binecuvantat esti.

      Eu am un singur baiat. Coleg cu mine la universitate, plus un job la o firma de soft.
      A facut atata scoala, incat a amanat, prea mult zic eu, intalnirea cu una dintre creatiile remarcabile ale lui Dumnezeu, femeia.
      Nu am nepoti. Sunt amarat din acest motiv, dar, toate ne sunt date ca sa le ducem.

      Este si el o victima a felului in care este inteleasa ideea de familie in aceste zile. Nu vrea sa recunoasca, dar, taranul din mine stie ca startul a fost ratat. Ca sa te casatoresti, trebuie sa fii visator si sa nu tii prea mult la tine. Multi dintre tinerii de astazi sunt in eroare in aceasta privinta.

      Sa fii iubit!!

      D.B.

Dă-i un răspuns lui Victoria Tomița Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *