Logica fuzzy a Creatorului 15 februarie 2009
...Iarăși la întâlnirea cu Măria sa Cuvântul. S-au adunat în mine întâmplări fără număr, care așteaptă să fie descântate în căușul sofisticat al acestuia. Dar, din păcate sau din fericire, nu găsesc întodeauna lesne unghiul din care să pot face gestul acela de eliberare a cuvântului din încleștarea cu râșnița duhului. În geometrie există tot felul de teoreme, care tulbură închipuirea cugetătorilor prin adâncimea conexiunilor reliefate. Asemenea lor, putem folosi lumea cuvintelor pentru a aduce, din deșertul cotidianului în templul eternității, tunetul răvășitor al unei ploi de vară sau respirația invizibilă a mugurilor, care scot capul din muțenia lor vegetală, odată cu sosirea primăverii. Fără hat este lumea prin care pot mișuna cuvintele. Fără hat este și pânza înțelesurilor subterane, după care forează robii cuvintelor. Pentru fiecare rob dăruit scrisului, marea întrebare rămâne profilul cititorului căruia i se adresează. Este acesta un iubitor al înțelesurilor ascunse sau un amator de fulgere care brăzdează cerul fără echivocuri. Sau amândouă la un loc, în doze greu de controlat. Trebuie, oare, ca robul scrisului să fie copleșit de grija portretului robot al cititorului țintă? Trebuie, oare, ca robul scrisului să aibă tot timpul în vedere posibila reacție de respingere a celor care slujesc pana criticii? Nu există răspuns-rețetă. Totul este logică fuzzy în jurul nostru. Dar, logica fuzzy nu este bucuria omului care nu vede dincolo de el însuși. Logica fuzzy este o binefacere doar pentru Creator, întruchipat printre oameni sau sălășuind în alte lumi. Căci liberul arbitru pe care a fost întemeiată odiseea omului este aproximat cel mai bine de logica fuzzy. Odiseea omului, ca individ, rămâne preocuparea de căpătâi a logicii aristotelice. Albul sau negrul. Binele sau răul. Urâtul sau frumosul. Bogăția sau sărăcia lucie. Omul oarecare, în căutarea fericirii, ajunge să se lupte chiar și cu el însuși, atunci când nu-i mai ajung cuvintele pentru a-și trâmbița, pe uliță sau în celula singurătății, supărarea pe Creator și pe numeroasele viețuitoare aruncate de acesta laolaltă cu omul în genere. De ce se luptă omul oarecare cu cuvintele? Pentru că acestea sunt la temelia lumii, mai presus de voința lui și logica care le guvernează nu poate fi decât tot logică fuzzy, adică logica Creatorului.
|