Bruma de sfintenie 21 Noiembrie 2009
Sila a dat pe rascoale. Mult promisa Gradina a Maicii Domnului nu indrazneste inca sa iasa din laboratoarele celeste. Ar vrea copilul din mine, care nu a murit in intregime, sa poata privi, macar o zi, chipul unui colt al tarii, intoarsa cu mic cu mare, cu fata catre Dumnezeu. Ar vrea copilul din mine sa nu mai fie nevoit sa urce in varful unui deal pentru a se izola de ranjetul batjocoritor al zgomotelor inutile care inunda vatra satului. Gradina Maicii Domnului va ramane in inchipuirea celor invinsi de realitate pana in ziua in care tara va fi frumoasa indiferent daca o privim de departe sau din launtrul ei. Ridicarea unui om la praguri tot mai inalte de exprimare cere inteligenta, rabdare si sacrificii. Ridicarea unui popor la praguri tot mai inalte de exprimare cere, in plus, un minimum de rectitudine in lumea conducatorilor, pe termen lung. Numai astfel, istoria unui popor se va infatisa la judecata posteritatii incarcata de polenul creatiei care sfideaza, in sens constructiv, eternitatea. Va trece si ziua de maine. Praful se alege si de putinele vorbe frumoase spuse de candidatii la inalta demnitate de sef al statului. Odata inscaunati se vor intoarce, cu trupul si cu mintea lor, vandute intunericului omniprezent, catre somn, pradaciuni, zavistie si farafastacuri. Seful statului ar trebui sa fie un sinonim al neodihnei si al izvoarelor de intelepciune fara frontiere temporale. Nu un compromis al jocului asa zis democratic. Intram intr-o discutie pe altarul careia multi ganditori au lacrimat in zadar. Lumea reala nu poate fi ingramadita in scheme de gandire absoluta. Dar, macar sa ii invatam pe copiii nostri ca fara a pune umarul la curatirea lumii, hoitarii se vor inmulti peste masura, spurcand cu naravurile lor bruma de sfintenie care mai tine in echilibru civilizatia umana.
|