Metropola. Locul in care spiritul celor supusi clipei invinge gravitatia. Stiu ca ma insel, dar aveam nevoie de un pretext pentru a pune intrebarea: "Ce se intampla in satul ai carui locuitori abia se mai zaresc printre copaci si fanete?" Satul spanzurat de cablul invizibil al eternitatii. Zambetul cosasului care isi taie partie prin defileul singuratatii nu are nimic trucat in adierea lui. Ce-i mai trebuie bratului care a desenat loc de odihna in rai? Prietenia gandului? Aici, Domnule, timpul curge neauzit. Cu sfiala, Dumnezeu, se aude pasind in amurg pe ulitele care nu au fost consemnate in nici un letopiset.