Risipim timpul, injgheband iluzii din aburul neimplinirilor noastre.

Ne impacam anevoie cu noi insine, cum am putea oare sa-i intelegem pe cei care sunt altfel croiti decat noi?

Fiecare celula a omului respira altfel. Fiecare om se inchina unor idoli care sunt numai ai lui. Sufletul omului este asemenea unui hotel, in care isi cauta adapostul si cel bun si cel rau.

Nu exista o definitie multumitoare a celui bun sau a celui rau. Exista doar pareri care ne invrajbesc si ne imputineaza fericirea trecatoare.

Nimeni nu stie ce este cu adevarat in sufletul omului. Poate ca partea frumoasa a sufletului simte nevoia sa ramana ascunsa si de prea multe ori partea urata a sufletului este asezata in miezul lucrurilor.

Alunecarea omului in desertaciune este socotita o izbanda pana la intalnirea acestuia cu reverberatiile singuratatii.

Se poate spune ca nu am inteles nimic din lectia firului de colilie: "Daca inca mai sunt in bataia vantului, atunci celelalte plante se bucura. Atunci cand firul vietii mele s-a rupt, celelalte plante isi alunga tristetea primind binecuvantarea razelor soarelui".