Simplu martor 21 decembrie 2008
Desi 2008 se rostogoleste in bezna vesniciei care tine de trecut, ma incapatanez sa cred ca voi gasi destula putere in mine, inca odata, pentru a trai schimbarea anului ca pe o multasteptata oprire in loc a malaxoarelor eternitatii. Iarasi voi asculta linistea instalandu-se pe ulita copilariei, iarasi ma voi lasa infiorat de scancetul indepartat al unui caine uitat de stapanii lui in lant, iarasi voi asculta dansul fulgilor de nea, alungandu-mi orice farama de nostalgie dupa intamplarile al caror martor unic am fost in anul care urmeaza sa devina amintire. Pe masura ce trece timpul, odata cu intelepciunea de a deslusi intelesuri in fiecare gest al universului tangibil sufletului meu, rutina incearca sa ia in stapanire suprafete intinse pe care, in vremurile de altadata, intrau in mine si se transformau in motive de uimire, toate zgomotele lumii. Mergand pe un drum fara sfarsit, invatand lectia grea a ascultatului, lasand in urma bucuriile din care s-au hranit aripile duhului meu de astazi, strivit de ritmul schimbarilor care intorc lumea pe dos mai iute decat poate accepta individul care salasuieste in mine, devin un simplu martor la un spectacol a carui grandoare, sunt absolut sigur, a fost aceeasi intodeauna. Noutatea vine de la felul in care eu, punctul distinct al unui spatiu de cautare urias, interactionez cu complexitatea universului, vizibil si invizibil, tangibil si intangibil.
|