...Iarăşi la întâlnirea cu Măria sa Cuvântul. S-au adunat în mine întâmplări fără număr, care aşteaptă să fie descântate în căuşul sofisticat al acestuia. Dar, din păcate sau din fericire, nu găsesc întodeauna lesne unghiul din care să pot face gestul acela de eliberare a cuvântului din încleştarea cu râşniţa duhului. În geometrie există tot felul de teoreme, care tulbură închipuirea cugetătorilor prin adâncimea conexiunilor reliefate. Asemenea lor, putem folosi lumea cuvintelor pentru a aduce, din deşertul cotidianului în templul eternităţii, tunetul răvăşitor al unei ploi de vară sau respiraţia invizibilă a mugurilor, care scot capul din muţenia lor vegetală, odată cu sosirea primăverii. Fără hat este lumea prin care pot mişuna cuvintele. Fără hat este şi pânza înţelesurilor subterane, după care forează robii cuvintelor. Pentru fiecare rob dăruit scrisului, marea întrebare rămâne profilul cititorului căruia i se adresează. Este acesta un iubitor al înţelesurilor ascunse sau un amator de fulgere care brăzdează cerul fără echivocuri. Sau amândouă la un loc, în doze greu de controlat. Trebuie, oare, ca robul scrisului să fie copleşit de grija portretului robot al cititorului ţintă? Trebuie, oare, ca robul scrisului să aibă tot timpul în vedere posibila reacţie de respingere a celor care slujesc pana criticii? Nu există răspuns-reţetă. Totul este logică fuzzy în jurul nostru. Dar, logica fuzzy nu este bucuria omului care nu vede dincolo de el însuşi. Logica fuzzy este o binefacere doar pentru Creator, întruchipat printre oameni sau sălăşuind în alte lumi. Căci liberul arbitru pe care a fost întemeiată odiseea omului este aproximat cel mai bine de logica fuzzy. Odiseea omului, ca individ, rămâne preocuparea de căpătâi a logicii aristotelice. Albul sau negrul. Binele sau răul. Urâtul sau frumosul. Bogăţia sau sărăcia lucie. Omul oarecare, în căutarea fericirii, ajunge să se lupte chiar şi cu el însuşi, atunci când nu-i mai ajung cuvintele pentru a-şi trâmbiţa, pe uliţă sau în celula singurătăţii, supărarea pe Creator şi pe numeroasele vieţuitoare aruncate de acesta laolaltă cu omul în genere. De ce se luptă omul oarecare cu cuvintele? Pentru că acestea sunt la temelia lumii, mai presus de voinţa lui şi logica care le guvernează nu poate fi decât tot logică fuzzy, adică logica Creatorului.