Retrospectiva in varianta Huffman... 1 Mai 2009
Intamplarile lumii din care fac parte se comprima. De parca, cineva din conducerea nevazuta a universului a strans suruburile carului istoriei, astfel incat individul sa nu mai stie ce este bucuria de a celebra integrarea lui in natura si in societate. Natura si societatea. Doua cuvinte pe care le vom uita, pentru o vreme, platind astfel tribut idolilor perversi ai acestor vremuri. Idolul cel mai important, proprietatea, a fost reasezat in drepturile lui formale. A inceput, astfel, o competitie urat mirositoare pentru bogatiile tarii. Nu a mai ramas nimic sfant pe care individul sa il poata impartasi cu societatea. Sufletul omului a ajuns ca un bou jigarit care trage la sareta inavutirii. Inavutirea de subzistenta sau inavutirea care goleste sufletul de continut. Cum altfel putem numi acel tip de inavutire, care odata initiata are un singur tel, multiplicarea. Fara nici un efort din partea zeilor, oamenii se impart, iarasi si iarasi, in bogati si saraci. Indemnurile inteleptilor lumii la cumpatare, au fost uitate cu totul. Cum sa te bucuri de sosirea primaverii, cand pe cerul prezentului nu mai apar curcubeiele pline de mister ale sarbatorilor?! Codificarea Huffman incepe sa opereze, discret, si asupra fluxurilor de sentimente si nostalgii pe care alte epoci au cladit traditii pilduitoare si sisteme culturale. Sufocat de goana dupa continuturi fara forma, individul va trebui sa impuna reinventarea naturii si a societatii. Natura, ca leagan al fericirii primordiale a omului. Societatea, ca o oglinda in care omului ii este ingaduit sa se reflecte, punandu-si propria stralucire in slujba unor idealuri, care sunt asemenea oxigenului de care oamenii au nevoie pentru a consimiti la proiectele initiate de societate.
|