Singurul patriarh
pe care l-am cunoscut,
bunicul meu dinspre mamă,
îmi zicea:
Măi,
zărghitule,
află de la mine,
că nu poţi face gaură-n cer
vânturând,
către stele,
cuvintele.
Şi nu mai sta
tot timpul
încruntat,
de parcă ţi-ar fi furat cineva
porcul
din bătătură
în ajunul Crăciunului.
Eu am făcut
două războaie
la viaţa mea.
Am văzut ce înseamnă să stai
pe buza prăpastiei
departe de casa
în care ţi s-a arătat lumina zilei.
Tu,
Zărghitule,
ce te smiorcăi atât
de dorul sufletului tău pereche ?!
Pune-ţi aripile
şi dute în întâmpinarea lui.
Când vei ajunge bătrân ca mine,
coaja cuvintelor
va fi pentru tine
doar o problemă de
interpretare
şi
azimut.