Să ne mutăm pe altă planetă 3 februarie 2009
Aș avea toate motivele din lume să mă las dus în larg de valurile incoerenței sistemului politic românesc. Rar are omul prilejul de a vedea prostia, minciuna și fărădelegea sugrumând cu atâta metodă adevărul, inteligența și domnia legii. Oare, ce anume îi face pe troglodiții din viața politică românească mai eficienți decât oamenii politici onești? Dorința lor de a fi în trup, ceea ce în spirit nu vor fi niciodată? Sau doar instinctele lor materiale gregare? Sau amândouă laolaltă? Țara a rămas fără înțelepti, mai cu seamă la vârf. Înțelepții care mai mișună prin cârciumile de cartier, sau prin asociațiile de promovare a spiritului civic reflexiv, s-au retras în carapace. În locul lor au rămas bârfitorii de serviciu de la trusturile media și handicapații cu aspirații, care și-au făcut cuiburi sub umbrelele cu morală zdrențuită ale partidelor politice. Ei apar pe sticla televizoarelor, seară de seară, imaculați, sclavi ai adevărului pentru eternitate, mereu în slujba interesului național și uneori chiar internațional. Așadar, privind acest spectacol, se nasc o serie de întrebări firești. Cine conduce destinele unei tări? Puterea oficială sau viermele subteran, care îi roade neobosit pârghiile și simbolistica? Viermele subteran, înclin să cred. În zadar se bate Făt Frumos cu pumnul în piept pe sticla televizoarelor. La fel ca în agricultură, în politică buruienile sunt mai viguroase decât culturile sădite și îngrijite de mâna omului. Să ne lăsăm doborâți de supărare? Să ne mutăm pe altă planetă, unde funcția de bază a creierului este reflexia pozitivă? Sau să ne mutăm în adâncurile codrilor care străjuiesc Munții Carpați, refuzând, astfel, porția zilnică de umilință pe care ne-o administrează troglodiții cățărați vremelnic în vagoanele ticsite cu iluzii ale trenului, întodeauna nesigur și plin de ispite al puterii?
|