Nu stiam cum arata o tara bolnava. Cel ce are putin stie sa se multumeasca cu te miri ce. Adevaratele bogatii sunt in afara omului. O ulita cu un gard sarac, dar curata. Un izvor timid, dar cu apa limpede. O scoala veche, dar ale carei incaperi sunt, parca, desenate in afara timpului. Chipul unui om, obosit de munca istovitoare de peste zi, dar cu fata luminata de un zambet care nu inseala. O tara bolnava nu mai are nimic din aceste lucruri neinsemnate, dar odihnitoare. O tara bolnava este o tara pe spinarea careia s-au catarat, cu adanca lor nestiinta si sete de neadevar, conducatorii-pedeapsa. Iata ca dezordinea din viata unui neam nu este doar rodul nestiintei conducatorilor. Ea poate fi opera instrainarii acestora de fibra neamului. Nu mai ajunge caisul in floare. Nu mai dau merii rod curat. Nu ma are omul bucuria de a visa la infinitul in care se scalda stelele. Omul a incremenit in asteptarea unui nou potop. Schimbarea nu mai este prilej de sarbatoare, ci unealta a instrainarii.