Solomon…

Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară,

doi iezi care pasc printre crini.

Magnifica marturisire a gandurilor.

Chiar daca marturisitorul a fost, zice-se, Solomon,

peste care veacurile

au asternut

covorul intins si indaratnic al uitarii.

Cartea Cantarilor este inca vie.

Solomon este,

ca tot omul,

in lumea umbrelor.

Cu intelepciunea si cu bogatia lui cu tot.

M-am uitat cu luare aminte

la toate lucrările care se fac sub soare şi iată:

totul este deşertăciune şi vânare de vânt.

Acelasi Solomon,

spunand despre sine ca este Eclesiastul,

cugetand,

dezamagit,

la prapastia dintre aspiratiile omului

si aspra judecata a vesniciei.

Caci ce altceva decat vesnicie este Domnul?

Oricata intelepciune se spune ca a avut Solomon,

s-a ratacit de indemnurile celui care i-a dat-o

si nu a mai gasit drumul catre casa Domnului.

A trait cu adevarat in cortul singuratatii,

desi in jurul lui au fost mereu, din belsug,

samburii fericirii.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *