Eu,

prietene,

nu stiu

care este diferenta intre lume si pustiu.

In oceanul vast al zarii

duhul sta ascuns

de teama

tavalugului schimbarii.

Duse-s vremurile-n care

Fiul Domnului

pe ape

isi taia senin carare.

Iar cuvantul lui

trecea

prin zidul

vesniciei trecatoare.

M-as ruga

dar n-am tarie.

As vorbi cu infinitul

dar mi-e nu stiu cum,

Badie.

Vom muri

ca niste stele

sau ca niste vorbe spuse

unui cuib de randunele?

Nu ma nascusem inca.

In loc de soare

umbra

isi rasadea in mine

lumina ei adanca.

Nici timpul nu-ncepuse

a curge

peste mine.

Nemarginite spatii

se-nfasurau pe ghemul

senzatiei de bine.

De ganduri si cuvinte

eram ferit

in lumea

morfismelor afine.

As fi ramas de-a pururi

prizonier in tine,

de n-ar fi fost chemarea

pe care vesnicia

o indrepta spre mine.