Sari la conținut
Cu ce drept
Doamne
ai uitat de sufletul meu
mai bine tac
si las apele sa curga
necercetate
ca si cand ar avea ele un gand anume
nici vesel nici trist
sa nu-mi spui ca zero nu este departe de infinit
sa nu indraznesti sa-mi ceri
sa ma bucur de aceasta intamplare
sa ma lasi singur
caci mi-am pierdut un umar
un brat
o parte din inima
si un ochi
de fapt
nici nu mai am nevoie sa vad
adanc
sau departe
ma invart si eu prin curtea parasita a parintilor mei
si ma intreb
cum au ajuns toate asa darapanate
si parasite
la ce bun sa fie omul viu
daca amintirile nu mai au adapost
unde mi-a fost capul cand am plecat
din satul meu
crezand ca te voi intalni in desert
sa-mi spui
de ce m-am nascut intr-o astfel de lume
daca nu mi-ai lasat timp
sa inteleg toate intamplarile acestea complicate
ca niste stanci
din care anotimpurile rup halci
schimonosindu-le aparenta eternitate
mai bine tac
si las apele sa curga
am ramas fara zambetul lui
si mi-e greu sa tin ochii deschisi
mai bine muream eu
si poate m-ai fi primit
in adapostul tau
atemporal si viu
te-as fi rugat
sa ai grija de fiul meu
numele lui iti este cunoscut
din Epistola intaia catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel
…cine sunt eu sa ma plang
la usa cortului tau?