Cuvintele pot da stralucire gandurilor noastre
sau pot fi asemenea puntilor
care leaga cele doua maluri ale apelor:
singuratatea si speranta.
Tot ele sunt nimerite
pentru a arunca in aer
linistea de care avem nevoie
cand savuram zborul haotic al fluturilor.
Uneori este in folosul nostru
sa ne inghitim cuvintele.
Nimeni nu este pregatit sa ni le primeasca
asa cum au pornit din sufletul nostru.
Nu cumva ai vrut sa zici altceva
crezand ca noi suntem prosti
si nu intelegem unde bati?
Banuiala cu radacini egolatre
este mai sprintena decat ingaduinta
care se sfieste sa se arate.
Nici macar printre cuvinte
nu ne putem misca
fara teama de a strivi inchipuirile celor care asculta.
Ieri, astazi si maine.
Vor dainui numai cuvintele a caror poveste
este tesuta din borangicul eternitatii.
Celelalte cuvinte trebuie sa se multumeasca
cu monotonia valurilor care zguduie
din cand in cand zarva din piata cetatii.
„Nici macar printre cuvinte
nu ne putem misca
fara teama de a strivi inchipuirile celor care asculta.”
Ai mare dreptate: fiecare isi poate inchipui ceva ce tu n-ai gandit atunci cand ai scris, asa cum ceea ce ai citit scris de altcineva nu este ceea ce tu ti-ai inchipuit. Cu toate astea, in general, ne intelegem, nu ?
Sunt adept al libertății de gândire și simțire. Ca urmare, cum să nu ne înțelegem?
Neînțelegerile le diger greu. De aceea, fac tot ce pot pentru a nu le da curs imediat.
Este un fel de creștinism înapoiat.
Rămânem in stare de veghe!