Umarul meu obosit

Nu sunt

firul de iarba de sub talpile tale

si nici roua

care sfinteste veselia diminetilor.

Nu inteleg

de ce oamenii l-au rastignit

tocmai pe cel care nu a cazut in pacat

cand a fost ispitit.

Inca mai sper

ca Tu,

Cel inviat,

din ascunsele tale ponoare,

vei trimite o raza pe umarul meu obosit.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *