Sufletul tau s-a imputinat
atunci cand
primavara a sosit
pe furis
si nu ai mai auzit cantecul pitigoilor
si nu ai vazut
nici dansul prietenos al ciocarlanilor
pe ulita batatorita.
Insasi ciorovaiala vrabiilor a murit in acea primavara
nebanuita.
Antenele tale,
aliniate la inceput
pentru a prinde din zbor toate zgomotele universului,
fara sa te intrebe daca esti fericit,
s-au pus in slujba celui care aduna intrebari
carora omul le cauta in zadar raspunsuri.
Daca te vei intreba cine esti
si ce vrei sa faci pentru a nu tulbura
nevinovatul dans al fluturilor,
iti va fi greu sa afli raspunsul in tanguirile tale.
Deschide larg portile sufletului
si lasa-ti privirea sa culeaga nectarul orizontului.
Nimeni nu te va pune sa platesti
pentru libertatea de a fi parte a infinitului.
La capat de drum,
nisipurile uitarii te vor inghiti fara mila,
impreuna cu vorbele tale
dulci sau amare.