Să fie timpul
doar o uliţă pe care
se scurg
ideile curente în uitare
iar punctul
să ne fie
pulberea din care
îşi construiesc savanţii
sisteme arbitrare?
Să fie gândul
doar un semn în care
se-aude dimineaţa
foşnind de nerăbdare
iar punctul
să ne fie
pulberea din care
apusul se întrupă
aici şi-n depărtare?
Să fie zarea
doar o vorbă pentru care
am cercetat
adesea
surâsul unor clipe
plângând şoptit
pe dealuri
iar punctul
să ne fie
pulberea din care
ne adunăm puterea
de-a rupe timp
din soare?