POLENUL VIEȚII

Câte s-au făcut
prin cuvânt
prin cuvânt se vor desface.
Tot așa cum
miezul încins al unei zile de august
se va zgribuli
la întâlnirea cu o ploaie nărăvașă de vară.
Iar când soarele
va miji din nou
iuțește pasul.
Câtă vreme 
toate apele 
curg obosite în matca lor
să nu lași gândul tău să doarmă
prea mult.
Polenul vieții
este precum vinul cel vechi.
Dacă nu-l bei la soroc
vei rătăci prea mult 
prin șanțurile deznădejdii.
De pe margine
gândurile nu te vor slăbi
îndemnându-te 
în fel și chip
să vezi lumea
prin ochii rațiunii tale.
Zăpăcindu-ți fărâma de credință
care și-a făcut cuib
neterminat
în inima ta.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *