Cuvântul

Cuvântul
trebuie lăsat
să iasă singur
pe-nserat
în ulița de vis
a zării
din care
timpul a plecat.

Și plânsul lui
în simfonii
să se adune
cu veșniciile la sfat.

Privighetoarea
trebuie
să-i fie dascăl
și să-l învețe
cum se poate
zidi speranța
din oftat.

Arcușul
inimii să rabde
răcoarea nopților 
de vară
prin care trece
obosit cuvântul
de licurici și greieri
ascultat.

Lăsați cuvântului
deschisă
o poartă ca să ducă până-n stele
povestea celor
care l-au purtat
prin pulberea vreunei uliți
a unui colț
de veac uitat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *