Am inceput calatoria mea
printre lucrurile esentiale
ma uitam piezis
la insistenta cu care primavara se intorcea
an de an
redefinind simplitatea
fara sa-i schimbe temeliile
visand mereu alte orizonturi
amagindu-ma ca ele nu ma vor inghiti
si ca voi gasi in mine puterea
de a reveni
acolo unde era centrul universului pentru mine
m-am ratacit in amanari marunte
dar multe
pana cand
intr-o zi am inteles ca sunt captiv
intre zidurile orizontului
si manat de tristete
m-am intors in locul unde
soarele mi se parea
stapanul absolut al tuturor frumusetilor
stiind deja ca
fara chipul neobosit si bland al tatalui
fara privirea incapatoare si trista a mamei
fara surasul misterios si vesel al fratelui
dar si fara curiozitatea
care m-a facut sa pornesc
catre promisiunile orizontului
vechile rosturi sunt atat de surpate
incat nu le mai pot trece cu vederea
stiu de la filozoful german Hegel
ca totul este o iluzie sofisticata
in jurul careia
ne tot invartim
mimand dialectica in intalnirile noastre
cu absolutul.