De ziua lui
dadea salcamul
pe dealurile blande-n floare.
Se ofilea margaritarul
si-n mine se ciocnea tristetea
de veselia trecatoare.
De-as fi putut,
tot universul
l-as fi lasat in parasire
pentru ca eu sa pot ramane
captiv in tine,
sarbatoare.
Dar,
iata-ma
privind in mine,
cuvinte am
dar mi-au murit salcamii
si-n locul lor tristetea-si face
salas pe-o lacrima de soare.