Era genul de om
care stia mai multe decat cei de-o seama cu el.
De aceea,
cuvantul lui era ca o apa care curgea domol
pe sub salciile plangatoare ale adolescentei mele.
Multe din cararile importante ale destinului meu
au fost batatorite de el.
Ironiile lui au fost intodeauna bine primite de sufletul meu.
Autoironiile lui,
mereu la granita dintre suras si plans.
Am stiut mereu ca are alte vise decat mine.
Eu voi muri
privind la chipul vesnic neinteles al departarilor.
El a murit
zambind obosit numeroaselor fete si promisiuni
ale momentului.