Ceea ce are lacas
in aburul departarilor,
se poate vedea
doar folosind lumina credintei.
Demiurgul
contempla creatia lui
tinand sub obroc intelept
sentimentele.
Cel plasmuit din tarana eternitatii
va fi inghitit
de falcile iuti ale clipei
de nu va gasi in sine
aripi de soim
care sa-l poarte
spre lumea credintei.