Abonament pe viata la singuratate

Nu am putere asupra timpului. Se furiseaza neistovit pe langa ochii mei obositi. Chiar acum timpul zambeste privind peste umar la tristetea gandurilor mele.

De ce am plecat de acolo?

De ce am ajuns aici?

De ce nu mai vreau sa stiu cum va fi viitorul?

Unde mi-a fost capul atunci cand ma credeam o parte a infinitului?

De ce am risipit cu neindurare timpul in care as fi putut sa musc fara teama din fructele ademenitoare uitate de Dumnezeu in pomul vietii?

Mi-am pierdut toti prietenii.

Fara prieteni am abonament pe viata la singuratate.

M-am incurcat in plicisitoarea mea complexitate.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *