Sunt si nu-s un punct in zare

Va veni o zi in care

fi-voi parte din uitare

si doar gandurile mele

vor mai respira tacerea

ce se-aude cum ii poarta

pe parintii mei spre stele.

Singur plang la ceas de seara

cand lumina-i tot mai rara

si se lasa peste case

oboseala care-si taie

drum necunoscut prin carnea

ce se-nfasura pe oase.

Sunt si nu-s un punct in zare

rad si plang caci totul pare

doar o gluma oarecare.

Mare taina sa vrei cerul

si pamantul sa te lege

si de maini si de picioare,

nelasandu-te sa pipai

vesnicia care este

o gradina fara margini

intr-un veac fara hotare.