Nici o clipă

Cârtița
pe sub pământ
fără ochi
fără cuvânt
sprintenă
strălucitoare
ce minune
ea nu vede 
doar ascultă
adierile de vânt
ea nu stie
ce înseamnă
bună dimineața soare
în livadă
pe răcoare
încă doarme duhul zării
dar curând se va produce
în grădina amorțită
iarăși
tainica schimbare
și va da cireșu-n floare
vaca Domnului
învie
toate curg
înspre uitare
iar cu ochiul trist 
al clipei
savurăm acest amestec
de am vrea
și nu se știe
uiuiu
n-am să mai spun
zice lumea că-s nebun
nici nu beau
nici nu fumez
cred că-ncep să hibernez
dar nu orice hibernare
va fi una structurată
introducerea
cuprinsul
și-o lehamite 
mușcată
de privirea fermecată
a acelor care zilnic
se adună
iar pe uliți
...dar picioarele li-s grele
gardurile-s prăvălite
bojdeucile picară
asta-i lumea
nici o clipă
nu ne este
adăpost 
în care duhul
să învețe cum să piară.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *