Cârtița pe sub pământ fără ochi fără cuvânt sprintenă strălucitoare ce minune ea nu vede doar ascultă adierile de vânt ea nu stie ce înseamnă bună dimineața soare în livadă pe răcoare încă doarme duhul zării dar curând se va produce în grădina amorțită iarăși tainica schimbare și va da cireșu-n floare vaca Domnului învie toate curg înspre uitare iar cu ochiul trist al clipei savurăm acest amestec de am vrea și nu se știe uiuiu n-am să mai spun zice lumea că-s nebun nici nu beau nici nu fumez cred că-ncep să hibernez dar nu orice hibernare va fi una structurată introducerea cuprinsul și-o lehamite mușcată de privirea fermecată a acelor care zilnic se adună iar pe uliți ...dar picioarele li-s grele gardurile-s prăvălite bojdeucile picară asta-i lumea nici o clipă nu ne este adăpost în care duhul să învețe cum să piară.