Nici nu știu
de ce mă-ntreb
încotro se duce timpul
furișându-se prin poduri
pe la streșini
și prin inimi
scrijelind în ele gânduri
care nu se pot întoarce
la surâsul cald de-o clipă
ca o frunză
pe o apă
trec și eu
cum trece timpul
nu mai las să-mi fie plânsul
roua care spală gândul
de-a-nțelege
cum respiră
fără mine infinitul.