Nu mai este timp in stele.
Timp pe care sa-l aduca
nostalgia in cismele
si-n parfum de micsunele.
Doamne,
rupe-s-ar de mine
gandurile razletite.
Dor de mama,
dor de tata,
dor de frate
…si deasupra lor se-aduna
multe zile insorite
peste care noaptea vine…
duce-te-ai in vant peline
cu amarul tau ca fierea
si cu frunze zdrentuite!
Plang si rad
de nu mai stie
bunul Dumnezeu sa-mi tie
ochiul treaz in cautarea
unui dram de bucurie.
Ce sa fac?
Sunt viu?
Sau,
poate,
sunt un puf de papadie!
Ca un puf de păpădie suntem toți in calea vieții…
Nu stiu cine sunteti. Nici nu ar trebui sa conteze cata vreme singurul lucru care conteaza este sa fiu auzit. Bine ca nu ma injurati si nu-mi reprosati nimic. Comentariul Dumneavoastra este adevarat si plin de sensibilitate…