În livadă, cărăbușul cu polen își dă arcușul. Gardurile, ponosite, râd în soare dezmorțite. Cu urechea mea, ciulită, aud muguri cum palpită. Ev întins de primăvară se așterne peste țară?! Sau visez ca altădată cum strivesc în pumni o șoaptă. Șoapta razelor de soare, totu-i viu, nimic nu moare? Ca o apă curgătoare mă grăbesc, deși nu pare. Larg și plin la temelie, timpul vieții se subție. Când mă uit acum la stele văd și bezna dintre ele. Multe am de învățat despre morile din sat. Am pierdut îndemânarea de a sta cu înserarea. Să ascult cum sună-n zare talere de roți de care. Și cum trag cu țâfna vieții în amurgul sur băieții. Iar în sunet de cimpoaie orizontul se îndoaie. Să se culce a plecat la o margine de sat. Unde, singură, se știe are noaptea o chilie. Toți sunt vii și omenia e la sfat cu veșnicia? Sau mai nou reziliența și-a pierdut audiența?!
Da, pe aici , cred ca si-a pierdut audienta. Ba chiar cred ca nimeni din satele noastre n-a pomenit de ea, pentru ca exista peste tot asa cum spui tu in poezie, fara ca oamenii sa stie ca se numeste rezilienta . E bine ce-am inteles eu ?
Cred că ai înțeles.
Adevărul cel fără de pată nu are nevoie să fie trâmbițat la televizor. Trebuie trăit pur și simplu, de niște oameni în sufletul cărora mai există sfială.
Reziliența ar fi supraviețuire prin raportare corectă la cosmos.
Cum am mai zis, esti un cititor de clasa I.
Am început semestrul. Ore multe. Să predai cu mască, fizică și virtuală, nu credeam să apuc așa ceva.
Dacă-i musai, treacă!
O seară bună de ziua în care se dezgheață pâraiele încremenite peste iarnă!
D.B.
Acum am inteles si mai bine !
Mai devreme am vorbit cu Bebica (ne-am zis de bine la inceput de primavara) si m-a intrebat daca ti-am transmis de la ea ce-mi spusese. I-am spus ca da si i-am spus sa caute pe google Dorin Bocu/blog sa citeasca si ea , asa ca s-ar putea sa mai ai un admirator (de fapt ei i-a fost teama ca n-o sa-ti inteleaga poeziile )
Imi pare rau de neplacerile pe care ti le provoaca pandemia dar sunt sigura ca le vei depasi.
Cu bine,
De fapt, nu ma plang pentru ca mi-ar pica greu la stomac. Doar ca am timp mai putin sa bat câmpii.
Pe vremuri Bebica cocheta si ea cu poezia. Nu prea cred ca o sa aiba energia necesara pentru a citi bazaconiile mele.
Oricum ar fi, eu ii doresc toate bune din toata inima mea!
O seara buna!
D.B.