Când vine vorba de mamă rămân făra cuvinte nu-mi amintesc decât că a fost puternică în timp ce eu am fost mereu plin de îndoieli de tot felul grăbit să mă îngrijesc de gândurile mele fără însemnătate desigur vorbind despre mine își întreba consortul ce vrea de la viață copilul ăsta toată ziua umblă cu capsa pusă nu știu când stă cu mine în fierărie cred că își ține capsele ascunse zâmbea obosit tatăl meu spaima fiarelor de tot felul de vă veți întreba de ce era puternică mama mea trebuie să va spun că muncea ca un bărbat în fierărie la arat în pădure la tăiat și cărat lemne la cositul și la strânsul fânului toamna la tăiatul cocenilor și la recoltarea bostanilor dimineața când roua era aproape speriată de respirația brumei ... de trei ori pe zi la masă mama era slujitorul devotat al gurilor flămânde mă obișnuisem așa de mult cu prezența ei încât după prima zi de școală din viața mea am anunțat-o că nu mă mai duc pentru că nu-mi place învățătorul pentru că pierd prea mult timp cu lucruri fără însemnătate și pierd legătura cu universul curtea casa părintească ulița mereu prăfuită a satului întâmplările ce se petrec prin curțile bunicilor pur și simplu era vorba de o evidentă criză de timp du-te mă de aici cu prostiile tale mâine dimineață îți pui frumos ghiozdanul în spate și te duci la școală chiar dacă va trebui să te duc eu târându-te de mână ... ce vorbești acolo ziceam eu în gând crezi că am nevoie să fiu ținut de mână eu care zilnic port atâtea războaie cu infinitul?!... Nu prea se văd ochii mei și ai mamei mele în poză părem a fi doi oameni întregi încremeniți nemulțumiți liberi pentru o clipă de poverile care nu ne-au ocolit eu am rămas în timp ce ea s-a dus spunându-mi în acea ultimă noapte să ai grijă de toți ai tăi am mangâiat-o până când a adormit iar ceea ce urmează nici nu mai merită să fie pomenit. Niciodată mama mea nu a văzut în mine altceva decât un pui de țăran rătăcit. Toate însăilările mele literare i s-au părut ciudate drept pentru care citea mereu biblia ortodoxă la lumina singurătății după sosirea fiecărui asfințit.
Cred ca functioneaza telepatia: cu prima ocazie, imi ziceam, sa te rog sa atasezi ceva fotografii cu casa ta, cu ai tai orice ar fi.Acum, am avut surpriza sa si gasesc aceasta grozava imagine si versurile care, impreuna, m-au ametit total, pana ce ochii mi s-au umezit. Si cum se putea ca amintirile tale despre mama ta sa nu-mi aminteasca de mama mea care ne-a crescut singura fiind .Doar fieraria lipsea (tata a fost cojocar) in rest toate acele munci (de Hercule zic eu)le facea si mama si, pastrand proportiile, le fac si eu la casa mea .
Astfel ca, n-ai cum sa nu fii legat de acele timpuri, dar cred ca mama ta si tatal tau au fost mandri de ceea ce ajunsesei tu sa fii dupa ani de carte.Sunt convinsa ca acolo, in satul tau, aveau un atu fata de alti oameni din sat ai caror copii nu devenisera nimic deosebit. Poate ca te-ar fi vrut acolo sa inveti o meserie dar nici nu te-au impiedicat sa pleci la facultate si sa faci ce-ti doresti tu. Poate chiar am vazut-o si eu pe mama ta cand eram pe-acolo, mi se pare cunoscuta.
Este cel mai greu sa te desparti de mama, sa simti ca nu ai ce face, nu ai putere sa opresti finalul pe care si noi am vrea sa-l indepartam cat se poate de mult. Spune frumos Magda Isanos
„… si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim. ”
Si tu, care spui ca nu vrei „sa calci in strachini ” si eu spun ca n-ai calcat niciodata.
Ai putea, te rog, sa-mi trimiti pe imail cateva poze deci ?
Poate te induri !?
Nu ma asteptam ca insailarile mele sa produca o astfel de reactie.
Este adevarat faptul ca parintii mei nu s-au opus visului meu de a ajunge altceva decat as fi putut deveni ramanand acasa.
In realitate, nu am stiut niciodata exact ce a fost in sufletul lor.
Nu cred ca s-a pus problema sa se mandreasca cu mine in fata consatenilor.
Lumanarea lor a ars fara zgomot.
Cam asa vreau sa arda si lumanarea mea.
Nu stiu de ce ai nevoie de pozele alea. Cand o sa am timp de ele o sa vad ce pot face.
Sunt in sesiune si am program ceva mai incarcat.
Urmeaza semestrul doi cu ore multe, dintre care o parte le voi tine in stil clasic.
Sa speram ca vom fi sanatosi!
Ne mai auzim.
D.Bocu