Gangania 15 Ianuarie 2011
Cine sunt eu, tot mai des ma intreb, desi timpul isi vede nestingherit de ale lui, vulturii zboara in cerc, parca uitati de marele vuiet al universului, ma dor umerii, nu mai am pasul elastic de altadata, da, m-am impacat cu lumea cuvintelor, ele sunt mai tari decat mine, dar fara sorti de izbanda, daca eu le refuz intalnirea cu partea adanca a gandului meu, ai, cum s-au dus toate lucrarile mele ca niste butuci pe apa involburata a acelor amiezi nepieritoare, am pierdut totul, am cedat in fata apelor prea inchegate ale adevarului de circumstanta, a ramas doar parfumul tau, mi-l amintesc de cate ori luna rasare, larg deschise erau portile necunoscutului iar eu eram convins de nemurirea diminetilor, cine sunt eu, daca as sti timpul s-ar opri pentru o clipa din goana lui prin hiperspatii, ia te uita, gangania a indraznit sa se intrebe ce cauta ea in logica universului, iertare, Domnule Eminescu, noi nu mai stim sa avem nostalgia torsului neobosit pentru sporirea infinitului.
|