Cetățeanul în căutare de azimuturi… 8 decembrie 2008
Lăcomie, incompetență sau ceva mult mai periculos decât aceste două daruri îndoielnice la un loc? Altfel spus, ce țară conduce clasa politică botezată în apele Dâmboviței? Nici într-un caz a mea. Țara în care mă visez eu umil cetățean, așa cum ar trebui să se simtă toți cei vremelnic cățărați pe muntele de ispite al puterii, arată altfel. Nu mă simt contemporan, în spirit, nici cu președintele, nici cu indivizii care intră în trepidație la gândul că ar putea deveni șefi ai guvernului timp de patru ani. Atâta bulibășeală, dirijată exclusiv de interesele unor indivizi, greu de săturat și înțeles. Până și eu, ultimul dintre cetățeni, am învățat că a conduce o țară înseamnă a vedea mult dincolo de tine însuți și interesele tale de moment. Răsplata pentru cei care își sacrifică simplitatea vieții personale pe altarul plin de renunțări al puterii va veni dinspre posteritate. Banii nu sunt buni decât pentru a răsplăti slujbașii care trag la jugul democrației fără a iscodi luminile viitorului. Eu cetățeanul oarecare o să mai merg la vot, din proprie inițiativă, în ziua în care voi zări pe scena politicii românești un om care dă semne de onestitate deplină, după felul în care vorbește, după felul în care gesticulează, după felul în care scrie, după felul în care reușește să fie mai presus de învolburările periferice ale istoriei. Deocamdată simt că izvoarele regenerării neamului, sunt în căutare de noi azimuturi. Până vor fi găsite aceste azimuturi, am timp să mor sau, cine știe, încet și irevocabil, mă voi zidi în mine însumi, pentru a nu mai fi martor la înmormântarea adevărului sub dărâmăturile minuțios planificate ale civilizației.
|