Copaci bolnavi,
dincolo de care nu se vede padurea.
Adormiti,
in afara timpului,
reverberand tristetea malurilor pravalite.
Odata cu ei,
au pierit
potecile din copilarie.
Au pierit
si cei care isi lasau singuratatea pasilor
pe nisipul lor,
plin de parfumuri si arome
neutre.
Temnita peregrinarilor
si blestemul orizonturilor necunoscute.
Oranduirile,
care nu stiu nimic despre sufletul celui care
surade trist,
la portile infinitului.
Neghiobii,
catarati pe crestele fericirii neamului.
Neam,
adormit
in cusca lui plina de nimicuri.
Sacrosante.
Omniprezente.
Acoperiri perfecte
pentru degradarea
pusa in slujba intunericului.