Cȃteva cuvinte despre cele două fețe ale curiozității

Există două feluri de a învăța. A învăța fără să vrei şi a învăța pentru că îți doreşti cu toată ființa acest lucru.

Învățătura dobȃndită fără să vrei nu provoacă dureri de cap, dar nu te ajută să vezi dincolo de lungul nasului.

Cel ce rȃvneşte la învățătura asumată are de pătimit, dar are satisfacții nebănuite.

Primul tip de învățătură este un fel de fundație pe care se poate exersa al doilea tip de învățătură.

Ingredientul definitoriu pentru primul tip de învățatură este curiozitatea descriptivă ( de ce aia? de ce ailaltă, de ce nu invers?, etc.)

Al doilea tip de învățătură va da rod doar dacă nu au murit cu totul semințele curiozității speculative în sufletul omului ( oare cum aş putea calcula distanța de la punctul A la punctul B  în timp ce mă aflu într-un loc C, în care am vizibilitate asupra punctelor A şi B?).

Curiozitatea descriptivă este asemenea unui măgar care s-a înhămat la carul minții omului pentru a nu-l lăsa să moară dobitoc.

Curiozitatea speculativă este asemenea unui armăsar de rasă, care odată înhămat la carul minții unui om îl va purta pe acesta cu fermitate în teritoriile vaste şi profunde ale cunoaşterii.   

Cȃți oameni reuşesc să îşi asume al doilea tip de învățătură?

Cȃți oameni eşuează în timp ce, formal, mimează al doilea tip de învățătură?

Cu totul minunat la al doilea tip de învățătură  este faptul că odată asumat omul ştie ce poate face cu viața lui.

Ideea de a trece prin şcoală pentru a obține un document de absolvire, este secundară. Ideea de bază este că mergem la şcoală pentru a deprinde, în final, arta de a învăța singuri.

De aceea, elevul sau studentul, deopotrivă, înainte de orice, trebuie să lupte cu el însuşi pentru a înțelege unde se află din punct de vedere al învățăturii. Exclusiv în descriptiv sau într-o combinație interesantă de descriptiv şi speculativ?

Curiozitatea descriptivă ne ajută să întocmim harta lumii pe care o explorăm.

Curiozitatea speculativă ne poate ajuta să înțelegem cum va arăta harta dacă lumea respectivă este afectată de un cataclism.

Este în firea omului să exerseze curiozitatea descriptivă. Este o problemă de alegere exersarea curiozității speculative de către om.

Astfel că, nu trebuie să visăm, fără pic de prudență, la o lume în care toți oamenii au microbul gȃndirii speculative inoculat.

Dar, numai luptȃnd cu limitele proprii şi încercȃnd să fie mai bun decȃt alții prin tot ceea ce face, omul  se poate împlini.

În biblie se spune despre cei care îi judecă pe alții că ar comite un mare păcat. Nu punem la îndoială şi nici nu trȃmbițăm în urechile altora această afirmație din biblie. Dar, avem deplina libertate de a ne întreba: de ce s-a pus astfel problema în biblie?

Un răspuns de bun simț ar fi următorul: înainte de a schimba lumea în bine, omul trebuie să reuşească performanța de a se schimba pe sine în bine. Cȃt de uşor este să facem acest lucru?! Mulți oameni îşi risipesc timpul vieții criticȃnd lumea atȃt de hidoasă în care trăiesc, uitȃnd cu totul de micile sau marile lor imperfecțiuni. Nu spun că este rău. Dar, nici sută la sută moral nu poate fi.