Plânge dorul
printre stele
şi mă doare amintirea
tatălui şi-a mamei mele.
Am tot zis că n-oi mai scrie,
prea sătul de nemurirea
ce aşteaptă să-i pun aripi
din cerneală şi hărtie.
Am parfum de sfâşiere
în adâncurile mele
şi mă doare de mă seacă
amintirea tatălui
şi-amintirea mamei mele.
Doamne,
ştiu că viaţa este
o minune trecătoare
dar nu pot să-mi uit părinţii,
amintirea lor mă doare.