Indurare, Doamne,
sunt prea slab pentru a tine
legamantul
facut intr-o zi de vara,
zi in care soarele mangaia,
echidistant,
toate proeminentele.
Am avut,
atunci,
sentimentul ca am ramas singur
in univers,
si imi dadea fiori
gandul ca istoria omului
ar putea sa aiba,
un nou inceput,
prin mine,
cantitate neglijabila
la scara infinitului.
Te-am invocat,
avand ca martori,
ciocarlii,
codobaturi,
popandai
si megalitii neluati in seama
de tacerea asurzitoare a piscului,
pe unde se spune ca tatarii au navalit.
Ce s-a intamplat dupa navala tatarilor,
nu se stie.
Piscul a ramas,
se parea,
pentru todeauna,
in stapanirea celor
care au avut vesnicia-n priviri
si,
obosind in razboaiele strambe cu timpul,
rand pe rand,
au murit.
Am umblat mult prin ceata cameleonica
a orizontului.
Mi-am inaltat,
adeseori,
privirea spre tine.
Mi se parea nedrept sa vad porumbeii zburand
catre inaltul cerului
in timp ce eu eram
sclavul gravitatiei.
Simteam imensitatea punctului tau de vedere
asupra frumosului,
adevarului
si echilibrelor de tot felul.
Ti-am cerut,
in gand,
sa-mi deschizi portile infinitului.
Nici macar odata
nu am avut
putere sa te chem in ajutor
ca un copil care isi marturiseste parintelui
suferinta si pacatul.
Stiam ca drumul pe care mergeam
este greu,
dar nu am avut putere sa te fac martor
al apasarilor gandului meu.
Mai tarziu,
am aflat ca David al izraelitilor
te-a facut martor,
pentru eternitate,
al gandului sau.
Stiu ca i-ai trecut cu vederea
slabiciunile
cat a fost viu.
Nu stiu, Doamne,
ce i-ai spus,
direct
sau prin interpusi,
cand a ajuns la poarta
bungaloului tau.
Nu te-am hulit.
Nu mi-a fost frica de tine.
Am vazut
cu ochii sufletului
larg deschisi
lucrarea ta.
Stiu ca sunt neinsemnat,
dar
gandul ca intr-o zi
ma vei privi in ochi
de la inaltimea zborului unui vultur
m-ar intari.
Si,
poate ca voi invata,
in sfarsit,
sa respir
fara sa uit legamantul.
Draga Dorine,
Iti multumesc pentru ca m-ai incantat cu slovele tale din raspuns!
Eu cred ca fiecare dintre noi se naste printr-un si pentr-un legamant, dar in majoritatea cazurilor, acesta este efemer.
Doar tu, inarmat cu setul de dalti al literelor, cioplesti filozofic cuvintele legamantului tau in staca eternitati.
Da-mi voie sa marturisesc,prin modesta mea intelegere, ca ca prin legamantul tau devii anticonformist, axioma a singuratatii.
Din insolite motive nu pot sa-mi fac cont de email. Te rog sa ma cauti pe chess.com, Emil Reg (tatuca), jucand sah, putem depana amintiri in liniste.
Al tau zornic,
E .R.
Draga Emile,
Nu trebuie sa ma ridici prea tare in slavi pentru ca ma apuca ameteala.
Singuratatea nu este dusmanul meu cel mai mare, pentru ca nu traiesc in padure sau in desert.
Felul complicat in care a fost gandit omul, aici este motivul meu principal de neliniste.
Pe masura ce trece timpul, mintea omului devine tot mai selectiva. Adica incepe sa fie mofturoasa.
Probabil ca nu fac exceptie.
Nu vreau sa te amagesc. Nu sunt inca pregatit sa imi fac cont pe chess.com. Am inca mult de lucru la facultate, cu studentii, despre care macar am aflat ca sunt din alta lume decat mine. Dar nu au nici o vina.
Asa ca, ne vom multumi cu putinul oferit de blogul meu plin de aiureli.
Sa ai o seara buna!
D.B.